de Roald Dahl
(200 pagini)
Editura Penguin
Când părinții unui băiețel de 7 ani mor într-un accident, acesta ajunge să trăiască împreună cu bunica lui din Norvegia. Aceasta este o specialistă în vrăjitoare și îi spune băiatului despre acestea. Vrăjitoarele arată ca niște femei și nu pot fi deosebite decât dacă te uiți atent la ele. Deosebirile sunt : vrăjitoarele urăsc copiii, poartă peruci pentru că sunt chele, nu au degete la picioare, poartă mănuși ca să nu se vadă că au gheare, au saliva albastră și în ochii lor sunt punctulețe care își schimbă culoarea. Vrăjitoarele găsesc mereu o cale de a-i distruge pe copii.
Băiatul ajunge în aceeași sală cu niște vrăjitoare și le aude planurile diabolice. Dar oare ce-ar putea face el ca să le oprească?
Mi-a plăcut această carte, pentru că îmi plăceau cuvintele inventate, modul în care Roald Dahl descrie vrăjitoarele și aventurile pe care le are băiatul. Mi-a plăcut şi că la sfârșit este o mare surpriză.
(Dacă vreți să aflați și despre noua ediție din „Vrăjitoarele”, accesați linkul)
Personaje principale: băiatul (7 ani), bunica (vrăjitoloagă), Bruno Jenkins (mâncăciosul), Marea Vrăjitoare (șefa tuturor vrăjitoarelor de pe Pământ).
Ţel: Distrugerea vrăjitoarelor
Elemente fantastice: saliva albastră, cuvintele inventate, vrăjitoarele, vrăjitologii (oamenii care studiază vrăjitoarele).
Nr. de volume: 1
Citită la: 11 ani
O recomand pentru: De la 9 ani până la 25-30 de ani. Pentru copii, puști și puștioaice.
Format: mediu
De unde am această carte: tata mi-a tradus-o din engleză. Chiar acum lucrează la traducerea ei.
Citeşte ce am scris despre alte cărţi de Roald Dahl.
Tu spui „O recomand pentru: De la 9 ani până la 25-30 de ani. Pentru copii, puști și puștioaice.” Poti adauga linistita „Pana la 100 de ani, chiar si peste”. Pe cuvantul meu! Si acest lucru e valabil pentru orice carte scrisa de Roald Dahl!!!! Si apropo, cand eram copil si eu banuiam cateva „doamne” vecine cu bunica mea de faptul ca ar putea fi vrajitoare. Ma uitam suspect la ele, prea erau dragute cu mine. Revenind la carte, cred ca este scriitura in care Roald Dahl si-a exprimat cel mai bine dragostea lui pentru Norvegia, pentru vacantele petrecute acolo cu familia.